Două din cele mai cunoscute genuri ale artei plastice

I.
Natura moartă mai poartă numele și de natură statică,
deoarece suprafața de lucru prezintă elemente imobile (neînsuflețite). Acest
gen începe să se formeze în jurul secolului al XVI-lea, ca urmare, după o perioadă
de evoluție, în secolul al XX-lea este folosit în cele mai diverse variante.
În general natura statică este reprezentată prin:
fructe, legume, flori, vaze, diferite boluri, unori chiar cărți și reviste.
Această tehnică prezintă câteva etape esențiale
pentru construirea corectă și reală a imaginii. Totul începe prin stabilirea
poziției planșei luând în vedere înălțimea și lățimea, apoi se trasează o
dreaptă care să delimiteze planul vertical de cel orizontal (este foarte
important ca această linie să fie situată sub mijlocul planșei). Înainte de a
desena obiectele propriu zis trebuie să trasezi o formă geometrică în care
consideri că s-ar încadra elementul, nu uitați să măsurați dimensiunile altfel
imaginea va fi deformată. Aspectul armonios provine de la respectarea unor
rapoarte dintre plin-gol și aranjarea dreapta- stânga.

Henri Matisse, Peștii
roșii

Ion
Andreescu, Natura moartă
II.
Peisajul, este un concept care se dezvoltă în secolul al
XVI-lea și cunoaște o prosperitate excepțională deoarece artiștii erau foarte
încântați de nivelul emoțional pe care îl poate conține o astfel de pictură.
Fregventa utilizare a acestei tehnici este datorata largii libertății cu care
pictorul putea să își manifeste creativitatea reușind să pună pe planul de
lucru nu doar estetica ci și trăirile pe care le avea în acele momente. Nu doar
fondatorul era privilegiat prin acest gen ci și privitorul care putea să
vizualizeze tabloul cu ce ochii dorește formându-și propria opinie despre
lucrare. În aceste picturi se regăsesc: anotimpurile unui an (iarnă, primăvară,
vară și toamnă), o paletă largă de culori, distincte forme de relief și zone
geografice ( deal, munte, mare, deșert, păduri, etc.), dar și momente ale zile;
întunericul manifestat prin prezența lunii sau ziua redată prin razele
puternice ale soarelui. Această componență diversă permite oamenilor o variație
mare de modele, reușind să își regăsească plăcerea în artă.
![]() |
Henri Matisse, Peștii
roșii
|
![]() |
Ion
Andreescu, Natura moartă
|
II.
Peisajul, este un concept care se dezvoltă în secolul al
XVI-lea și cunoaște o prosperitate excepțională deoarece artiștii erau foarte
încântați de nivelul emoțional pe care îl poate conține o astfel de pictură.
Fregventa utilizare a acestei tehnici este datorata largii libertății cu care
pictorul putea să își manifeste creativitatea reușind să pună pe planul de
lucru nu doar estetica ci și trăirile pe care le avea în acele momente. Nu doar
fondatorul era privilegiat prin acest gen ci și privitorul care putea să
vizualizeze tabloul cu ce ochii dorește formându-și propria opinie despre
lucrare. În aceste picturi se regăsesc: anotimpurile unui an (iarnă, primăvară,
vară și toamnă), o paletă largă de culori, distincte forme de relief și zone
geografice ( deal, munte, mare, deșert, păduri, etc.), dar și momente ale zile;
întunericul manifestat prin prezența lunii sau ziua redată prin razele
puternice ale soarelui. Această componență diversă permite oamenilor o variație
mare de modele, reușind să își regăsească plăcerea în artă.
![]() |
Nicolae Grigorescu, Peisaj
|
![]() |
Ion Andreescu, Stejarul |
Wow foarte interesant articolul!!!
RăspundețiȘtergere